A fost odata ca-n povesti,
O prea mica fata.
Din rude mari romanesti
A avut si ea o viata.
A pornit la drum lung
Printul sa-l gaseasca.
A trecut peste tari si vai
In autocar cu pasaportu-n buzunar.
Mare,soare,palmieri a gasit.
Ups,si printul a sosit.
Iubire mare a trait
Si visul s-a inplinit.
In autocar s-a trezit
Si visul s-a oprit.
Dar mica noastra fata
A continuat sa se zbata
La print sa se intoarca.
La print a ajuns,
si dezamagire a trait.
Viata e dura
visul,fantazie
realitatea,cruda.
Din vis se trezi
Fericire nu gasi.
Viata s-a schimbat
banal in jurul ei.
Dar viata continua
Si fata viseaza
Printul sa gaseasca.
4 commenti:
Mama mia ma che poetesa...:P
grazie cosmarule perfect ;)
in spatele asa ziselor versuri se vede o femeie demna mergi inainte,toate cele bune
Ne intrebam de multe ori, cine sta in spatele versurilor. Ne justificam parerile sub nume anonime. Ne este frica si ne este rusine sa ne manifestam sentimentele, si daca stau sa ma gandesc bine, nu ne costa nimic, sa ne marturisim trairile, persoanelor dragi. Pur si simplu isi dorea o iubire pamanteana, nu una ancestrala. In “Luceafarul” lui Eminescu, acea stea se transformase in catalin(l-am scris intentionat cu litere mici)”un copil de casa”. A pierdut o iubire, dar si-a castigat increderea in ea, nu renunta, cred ca fiecare ne cautam fericirea si trairi intense in fiecare zi. Daca , nu ai cu cine imparti si bucurii si esecuri, va intreb: Sunteti fericiti?
“Dar viata continua
Si fata viseaza
Printul sa gaseasca”
Aceste randuri imi aduce aminte, de ultima fraza din” Cel mai iubit dintre pamanteni “-“Daca dragoste nu e nimic nu e.........”
Cu stima Dincolo de nori
Posta un commento